Ca regulă generală, copiii sunt încântați atunci când au de disputat un meci. Antrenorul nu trebuie să muncească prea mult pentru a-i motiva, această motivație există deja. Bucuria, tensiunea, așteptarea care precede meciul pot fi brusc întrerupte de decizia antrenorului de a nu implica unul sau mai mulți copii în meciul respectiv sau de a-l lăsa să joace în cadrul meciului pentru o perioadă scurtă de timp. În mod ideal, antrenorul ar trebui să implice toți copiii prezenți.
Scurtă discuție cu echipa (5-10 minute).
Discuțiile lungi cu jucătorii dinaintea meciului pot în egală măsură să submineze motivația copiilor, să supraîncarce capacitatea de concentrare a copiilor și să provoace plictiseala la un moment dat.
Comportament exemplar din partea antrenorului și părinților în timpul meciului
În timpul meciului, antrenorul (și părinții prezenți la meci) trebuie să adopte un comportament exemplar la marginea terenului și să își păstreze calmul. Asta nu înseamnă că trebuie să se abțină să încurajeze jucătorii, să îi felicite sau să îi sprijine. Antrenorul ar putea și el să își stimuleze jucătorii exprimându-și entuziasmul și bucuria atunci când echipa joacă bine sau reușește să înscrie un gol.
Pauza dintre reprize
Pauza dintre reprize este rezervată copiilor. Aceștia din urmă trebuie să se odihnească și să se hidrateze. Antrenorul va aștepta până la sfârșitul fazei de recuperare pentru a face o evaluare scurtă a primei reprize și își va concetra criticile doar asupra greșelilor efectuate de echipă. Va sfătui copiii spunându-le ce trebuie să schimbe sau ce trebuie să amelioreze.
După meci
După meci antrenorul va ajuta copiii să își regăsească liniștea și calmul. Va împărtăși cu ei bucuria câștigării meciului sau decepția în cazul în care au pierdut. Nu va evalua jocul decât puțin mai târziu servindu-se de observațiile pe care le-a notat în timpul meciului și va deduce obiectivele și etapele didactice care se impun în vederea îmbunătațirii stilului de joc la următoarele partide.